CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 367 / 2016
AVIZ
referitor la propunerea legislativă Pentru modificarea și completarea Legii 105/1999
Analizând propunerea legislativă Pentru modificarea și completarea Legii 105/1999, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B123 din 23.03.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Prezentul proiect are, în fapt, ca obiect de reglementare modificarea art.61 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, prin acest demers legislativ se dorește ca dovedirea calității de persoană persecutată să se poată realiza și prin declarație autentică notarială.
Prin obiectul său de reglementare, propunerea se încadrează în categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
2. Cu privire la obiectul de reglementare al proiectului, semnalăm că Legea nr.105/1999, asupra căreia se dorește a se interveni legislativ, are ca obiect de reglementare ratificarea Convenției comune asupra gospodăririi în siguranță a combustibilului uzat și asupra gospodăririi în siguranță a deșeurilor radioactive, adoptată la Viena la 5 septembrie 1997.
Având în vedere cele de mai sus, intervenția trebuie să vizeze Ordonanța Guvernului nr.105/1999, astfel că proiectul trebuie reformulat în mod corespunzător.
3. Referitor la soluția legislativă propusă, precizăm că, în actuala reglementare, art.61 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 prevede următoarele:
Articolul 61 Dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Pe de altă parte, potrivit art.250 din Codul de Procedură Civilă, Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Pentru a evita interpretarea potrivit căreia soluția propusă ar fi superfluuă în raport cu prevederile art.250 din Codul de procedură civilă, având în vedere că declarațiile martorilor reprezintă unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege, sugerăm ca soluția privind forma autentică a declarațiilor de martori să constituie un alineat distinct al art.61, care să prevadă că în cazul în care dovedirea respectivelor situații se face prin martori, declarațiile acestora trebuie să îmbrace forma autentică notarială.
Față de cele de mai sus, proiectul ar urma să vizeze completarea art.61 cu un nou alineat. Prin urmare, titlul și articolul unic trebuie reformulate în mod corespunzător.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.